„Medicina nu-i o meserie, e o pasiune și o chemare”
Dr. Vlad Bejan, balneologul care a tratat o Moldovă întreagă seamănă cu un înțelept coborât din vremuri de mult apuse. Este un intelectual dintr-o generație, care, din nefericire, dispare. Ceea ce frapează la acest distins medic, pe lângă blândețea și calmul desăvârșit, este sensibilitatea și spiritul apartenenței la o meserie închinată prin excelență omului și, mai presus de orice, mândria de a fi român.
Vă trageți dintr-o familie veche de români basarabeni. Din ce zonă sunteți originar?
Familia noastră este dintr-o tagmă de mazili de pe malul Nistrului. Toate rubedeniile noastre sunt autohtone în zonă și eu am cunoscut foarte bine viața și spiritualitatea locurilor și a oamenilor, pentru că, până la vârsta de a pleca la facultate, am fost sub înrâurirea acestor două mari influențe locale basarabene, românești: pe de o parte spiritul pozitiv, constructiv și moral al familiei și în al doilea rând influența școlii românești, așa cum a fost organizată excepțional după anul 1918 în Basarabia.
Așadar, când ați venit în România cea de dincoace de Prut?
În România am ajuns în 1942, când m-am prezentat la Facultatea de Medicină. Era o tradiție cu medicina. Aveam și fratele care a făcut aceeași facultate. El era student, cumnata studentă și, prin influență, am ajuns și eu la Iași.
Ați fost student într-o perioadă grea, de război. Cum au fost acei ani?
Facultatea de Medicină s-a derulat în cursul războiului și-atunci, în foarte mare măsură, orientarea a fost dată de condițiile existente. Adică, a trebuit să particip, să lucrez la spitale de război din Iași, din Transnistria, apoi am făcut parte din echipele de Crucea Roșie care au funcționat în Moldova și în Transnistria. Când frontul s-a orientat împotriva nemților, am însoțit trenurile de răniți. În 1945 s-a terminat războiul și au izbucnit epidemiile și am participat la combaterea acestora. Vedeți dumneavoastră, toată activitatea mea studențească a fost legată de împrejurările sociale prin care trecea țara noastră.
Sunteți o familie de medici cu tradiție?
În familia noastră exista o notă de preocupare medicală datorită mamei. Mama a terminat Liceul Eparhial de Fete din Chișinău, care avea următoarea obligație: toate elevele trebuiau să devină preotese. Orice preoteasă trebuia să știe să dea primul ajutor în caz de rănire, de accident, deci aveau o instruire de gospodărie și sanitară. Și, deci, în casă am fost apropiați de aceste preocupări. Fratele meu fiind student la Facultatea de Medicină, m-a luat și pe mine. Am devenit și eu medic. Mi-a plăcut așa de mult, încât și pe copiii mei i-am îndrumat spre această nobilă misiune.
Medicina nu-i o meserie, este o pasiune și o chemare. Sunt fericit că și copiii mei au făcut Medicina, pentru că este una dintre cele mai umanitare modalități de a-ți trăi viața.
„Părintele” Băilor Nicolina
Ați adus o contribuție importantă în balneologia românească. Cum a început această preocupare?
Cu balneologia a fost o întâmplare. Mi-a plăcut în următoarea circumstanță: când eram cu trenurile sanitare, deseori trebuia să plasăm răniții direct în spitalele de recuperare care erau în țară și în stațiunile balneare. Mi-au plăcut stațiunile balneare, mijloacele terapeutice și eficiența în anumite stări patologice sau mai bine zis în sechele după stări patologice. Aceasta m-a apropiat și m-a convins să fac balneologia.
Am făcut specializarea la Cluj, în anul 1948-1949, apoi a urmat o perfecționare în Franța și, în Iași, am aplicat din cunoștințele din facultate, pe de o parte și din experiența acestor spitale de recuperare și stațiuni balneare, pe de altă parte.
Exista în acel moment un început al balneologiei în Iași, se exploatase potențialul curativ al apelor?
Se poate spune că exista un început, adică se poate vorbi la modul istoric. Anastasie Fătu a semnalat existența apelor minerale în județul Iași, apoi primele analize au fost făcute în 1883, la Strunga. Apoi, prin 1890, s-au făcut analize la Răducăneni și la Copou. Deci a existat această exploatare a apelor minerale, dar nu și sistemul de asistență medicală.
Sunteți supranumit „părintele” Băilor Nicolina din Iași. Care e povestea acestor Băi?
Pe data de 14 iulie 1952, un muncitor de la Atelierele Nicolina, Cantemir îl chema, a venit la ora 4.00 dimineața să-mi spună că un foraj pe care l-a făcut Comitetul Geologic în zona Nicolina a dat de o apă minerală. El știa că eu fac balneologie, ne apropiasem un pic, venise la mine la control. M-a anunțat, așadar.
Imediat s-au făcut primele analize, s-a văzut că este o apă puternic mineralizată, care vine de la o adâncime de peste 400 de metri și de-aici a pornit totul. A început marea operă de cooperare cu specialiști, fiindcă balneologia nu este o specialitate, este o aglutinare a mai multor domenii, care formează metodele balneo-fizico-terapeutice. Am colaborat cu academicianul Macarovici (n.r. academicianul Constantin Macarovici, chimist), cu prof. Martiniuc (n.r. Constantin Martiniuc, hidrobiolog), cu prof. Erhan (n.r. Viorel Erhan, geograf) și încă mulți alții.
În această primă etapă a balneologiei am cooperat cu foarte multe specialități, în primul rând medicale. A fost, după aceea, o etapă de recuperare. Am avut sprijinul multor personalități din Iași și am realizat în primul rând Băile Nicolina, care au căpătat mai întâi, în câmp deschis, un serviciu mai civilizat, apoi s-a făcut Policlinica Balneară, apoi Spitalul de Recuperare cu 550 de locuri, primul din țară. Apoi, un lucru excepțional a fost Sanatoriul pentru populația rurală. Satele puteau să trimită oameni la tratament în schimbul produselor alimentare. Pe de altă parte, femeile, timp de șapte zile, trebuiau să lucreze la bucătărie, să învețe bucătărie.
N-a fost greu să convingem autoritățile să aducem aici, după 1970, Școala Nr. 2 Deficienți motor, cu 800 de locuri, pentru copii cu handicap fizic. Au fost 64 de specialități pe care le învățau copiii, în funcție de handicapul pe care îl aveau.
Iată așa s-a închegat în zona aceasta Stațiunea Balneară Nicolina și pe baza unui referat s-a încheiat un protocol cu Institutul de Balneologie din București și cu Ministerul Sănătății și Iașul a fost declarată stațiune balneară de interes național. Aceasta a fost cea mai mare satisfacție a mea, pentru că am reușit să aduc în Iași populație pentru asistență medicală calificată. Pe de altă parte i s-a dat și un nume frumos, fiind de interes național.
Mai multe stațiuni într-una singură
Ce proprietăți curative au apele de la Nicolina?
În primul rând caracteristica lor este de ape puternic sulfuroase, cloruro-sodice, magneziene și sunt la o mineralizare fericită, care le permite administrarea atât în cure interne, deci pentru boli digestive, pe cale respiratorie pentru afecțiuni ale căilor respiratorii, prin aerosoli și inhalații și tratamentul balnear în afecțiuni ale aparatului locomotor. Deci, este o gamă extraordinar de largă. Practic, nu este o stațiune; aici sunt mai multe într-una singură.
Știu că ați studiat și v-a preocupat și analiza celorlalte izvoare minerale din județ, ca de exemplu cele de la Strunga și Răducăneni. Ce proprietăți au izvoarele de acolo?
Concomitent, m-am ocupat și de studiul fondului balnear din toată Moldova și am scris monografii pentru aproape toate județele. Am scris și pentru Strunga, Breazu, Răducăneni.
Apele de la Strunga sunt oligominerale, sunt slab mineralizate, sunt în special pentru cura internă. Apele de la Răducăneni sunt pentru afecțiuni renale, iar cele de la Breazu și de la Grădina Botanică pentru afecțiuni digestive. Am fericirea să fiu „prezent” la toate nunțile, la toate botezurile. Particip și eu un pic în sticla de apă minerală de la Grădina Botanică (zâmbește).
Cât de mult pierde Iașul acum prin neglijarea acestor surse de apă?
Cred că, din punct de vedere medical, pierde nu numai Iașul, ci pierd toți cei care veneau ca într-o stațiune de interes național. E ca și cum ai închide Băile Herculane. Același lucru s-a întâmplat la Nicolina. Gândiți-vă că în țară doar Băile Felix se află într-un oraș, iar Iașul este sau era singurul cu stațiune balneară în interior. Din punct de vedere economic se pierd iarăși bani.
România a fost țară binecuvântată cu stațiuni balenoclimaterice, iar în 16-20 de ani a ajuns să consume medicamente, aceste surse naturale fiind lăsate baltă.
Dar pot fi puse în aceeași balanță balneologia și medicamentul?
Nu. Medicamentul trăiește 10-20 de ani și apoi se descoperă efectele lui nocive, efectele secundare, pe când balneologia este odată cu omul.
Pol pentru românii de dincolo de granițe
Revenind un pic la Basarabia, cum era privită România în perioada în care erați dumneavoastră tânăr și locuiați acolo?
Instituțiile românești, cele ecleziastice și școlile au primit foarte puțini veniți din România, care au îndrumat aceste instituții, dar care au fost niște oameni de o capacitate, de o noblețe și de o probitate extraordinare, încât au cucerit populația Basarabiei. Nu existau basarabeni români care să fie echivoci în problema față de România. Dar, țineți cont că Basarabia a avut și foarte multe minorități. În primul rând, că nici un oraș n-a fost majoritar românesc. Au fost evrei, apoi au fost ucraineni, apoi au fost moldoveni în orașe. Această diferențiere demografică a avut o oarecare influență. Acolo unde au fost moldoveni nu s-a pus problema. Din 3.200.000 de basarabeni, aproape 800.000 au venit în România. Dar gândiți-vă câți n-au putut veni.
Se vorbește foarte mult în ultima vreme despre faptul că mulți dintre basarabeni nu ar mai crede, nici măcar în principiu, în unirea cu România. Dumneavoastră ce credeți?
Eu cred că aceasta este rezultanta educației și impilării rusești. Rușii sunt de un șovinism extraordinar, primitiv. Dar este și conjuncturală această chestiune. Micile avantaje pe care le oferă guvernarea îi face să fie mai puțin alături de România, dar să știți că există pleiade de tineri, în special, care sunt foarte atașați de problema românească.
O să-mi spuneți că nu vă explicați atunci cum a ieșit Voronin. Alegerile sunt o chestiune foarte complexă. Alegerile nu înseamnă o opțiune. Alegerea înseamnă o conjunctură în care ai fost pus. Vreau să vă asigur însă că, dacă ar fi condiții europene de unire, unirea s-ar face foarte repede.
Cum văd basarabenii Țara?
Vă pot spune cu multă precizie, fiindcă lucrul acesta m-a preocupat. Sunt descendenți din intelectualii formați în școala românească, care sunt extrem de atașați de ideea românească, până la sacrificiu. Sunt unii atașați atât de mult, încât poate că puțini români din țară sunt atât de militanți, devotați și gata de sacrificiu pentru România. Dar o bună parte sunt rusificați.
Ne lipsește spiritul comunitar
Societatea în care trăim nu mai seamănă cu aceea a tinereții dumneavoastră. Care sunt hibele, defectele societății de azi?
Generația noastră a fost educată - și dumneavoastră o simțiți - pentru exercitarea unei profesiuni în mare măsură în interes comunitar. Aceasta este o realitate. Și învățătorul, și preotul, și guardul comunal serveau comunitatea. În momentul de față este „să te realizezi personal”, prin toate mijloacele. Acesta este un aspect.
Alt aspect este că așa a fost la noi sentimentul - că servim o cauză superioară ca intelectuali, deci o cauză spirituală și că trebuie să imprimăm în jurul nostru relații de mai multă omenie, de viață după anumite regulamente morale. Deci, nu era pe primul plan să câștig, indiferent prin ce mijloace. Era să am o meserie, să am mijloace financiare, dar să fiu util celor din jur și cu conștiința că-mi servesc patria.
Ne lipsește acum simțul acesta comunitar?
Unele grupe de vârstă sunt apropiate de țelurile nobile ale omului, altele sunt indiferente, altora nici nu le pasă. Dar este o perioadă de tranziție (zâmbește).
„Integrarea în Europa este o salvare”
Cum vedeți dumneavoastră problema aceasta a integrării în Uniunea Europeană? Suntem pregătiți?
Nu suntem pregătiți. Noi nu știm. Dacă m-ați întreba cum văd eu Europa, n-aș putea să vă spun. Nu sunt pregătit. Politic nu ni s-a spus. N-am avut nici o filieră de educație, iar presa dă numai niște concluzii și niște fapte, nu dă o analiză completă. Cu toate astea, am fost în străinătate, am văzut multe țări și pot să spun că acest concept al muncii și al remunerării în Occident este superior. Scopul acestui mod de a concepe existența este cel lucrativ. La noi se mai păstrează încă tendința, înclinația comunitară.
Este atractiv și, pentru istoria țării noastre, integrarea în Europa este o salvare. Pentru că noi, în Europa, vom fi egali cu oricare altă țară, cu opricare alt popor. Ceea ce n-a fost până acum la noi. N-am fost niciodată liberi. Noi am trăit din 15% din producția noastră. Restul au luat, 400 de ani, puterea otomană, au luat austriecii, au luat rușii până și sufletul din om…încât nu are de ce să ne pară rău că intrăm într-o societate civilizată. Eu crede că este o mare speranță, cu corectivul să se respecte tradiția, istoria, sufletul românesc.
Privind retrospectiv peste viața și peste activitatea dumneavoastră, ce-ați spune?
Mi-e ușor să vă dau răspunsul. Mă uit la copiii mei și nepoții care urmează și-mi spun că totuși am făcut ceva (zâmbește).
CASETĂ BIOGRAFICĂ
Reputatul medic Vlad Bejan, „pionier” al balneologiei românești, este fondatorul Băilor Nicolina și un neobosit militant pentru exploatarea resurselor de apă minerală de pe întreg teritoriul Moldovei.
S-a născut în anul 1922, în localitatea Poiana, județul Soroca, din Basarabia, într-o familie cu tată preot, iar mama învățătoare. A urmat liceul la Chișinău și cursurile Facultății de Medicină la Iași, începând din 1942.
A făcut stagii la Spitalul de răniți ZI 287 Iași, Spitalul Etape din Tiraspol, la trenurile de răniți, în războiul din Apus, iar în anul 1945 a participat la combaterea epidemiilor în mai multe localități din județele Bacău și Iași.
În 1945, la revenirea în facultate, a participat la crearea Frontului Democrat Universitar (FDU), devenind președintele acestei organizații.
Au urmat apoi specializări în balneologie la Cluj (1948-1949) și la Granville, în Franța.
A desfășurat o prodigioasă activitate în domeniul balneologiei în cadrul centrului medical ieșean: a valorificat apele minerale din zona Nicolina, reușind să convingă autoritățile vremii și Ministerul Sănătății să construiască Policlinica Balneară Nicolina, Spitalul de Recuperare, un sanatoriu și Școala de deficienți motor, cu 850 de locuri; a intervenit pentru refacerea Stațiunii „Strunga”, distrusă de război; a descoperit și dat în folosință izvoarele din Grădina Botanică.
În colaborare cu Institutul Politehnic a imaginat, proiectat și realizat 14 aparate de mecanoterapie, pentru recuperarea deficitelor locomotorii. De asemenea, în colaborare cu prof. Marțian Cotrău, a înființat Comisia de Ecologie Umană pe lângă Academia Română, filiala Iași.
Este autor a nenumărate volume, membru al Societății Franceze de Reumatologie și al Societății Americane de Medicină Fizică.
(Interviu publicat în „Ziarul Lumina” în iunie 2006)
