MAI IEȘIM DE PE ALEEA SISTEMULUI?

Dintre cele mai ticăloase surogate de limbă, cuvântul ”sistem”, utilizat în diverse sintagme, dar și de unul singur, e cocoțat pe o uriașă incidență în vorbire. Un paravan comod pentru teama de a spune lucrurile răspicat. E mult mai simplu să arăți cu degetul în ”sistem”, în ansamblul său, decât să scociorăști după hibele lui.

De pildă, în Sănătate. Pentru orice problemă nerezolvată, pentru orice fașă lipsă, pentru orice algocalmin adus de pacient de-acasă, în buzunar, pentru turmele de gândaci din saloane, pentru țâfna asistentelor, pentru salariile prea mici, pentru străvezia alocație de hrană a bolnavilor, cine e de vină? Ați ghicit, sistemul! Tot sistemul e vinovatul de serviciu și la farmacie, când bietul bolnav, sătul de stat la rând, primește înapoi rețeta, alături de zâmbetul compătimitor al dirigintei și de explicația devenită clasică: ”Ne pare rău, nu putem intra în sistem...”. Sistemul, nenorocitul de sistem, e calul de bătaie și în politică. Nici un ministru sau politician care se respectă n-ar vorbi, vreodată, despre eșecuri, fie ele individuale sau colective. Nu, ”aiasta nu se poate”, vorba lui P.P. Carp. Erorile vin tot de la sistem, care fie e ”fundamentat greșit”, fie e ”profund corupt”, fie e ”ticăloșit”, fie ”se învârte într-un cerc vicios” , încât, oricât s-ar da ei peste cap, nu-l pot vindeca. Nici pensionarii nu sunt izbăviți de această ”binecuvântare” fără chip. La capătul vieții active văd cum li se dau de-a dura economiile agonisite în atâția ani de muncă. Calculele duc spre sume derizorii. De ce? Cum de ce? Simplu: ”Așa e construit sistemul de pensii”. Asta ca să nu mai vorbim de câte năzbâtii face sistemul de învățământ... Oportunist și lipsit de scrupule, de-a dreptul. Schimbă programele de învățământ în fiecare sezon, debusolează copiii, trimițându-i ba la școală, ba la grădiniță, organizează doctorate în serie, ar fi în stare să dea bacul în locul liceenilor, numai să-i vadă înscriși la facultate, produce absolvenți la normă, mulți fără a părea că au urmat studii universitare. Dar pentru ăst din urmă fapt, exact ca-n povestirile în ramă, vina nu e a lui, ci a unui confrate încălzit la sân - sistemul Bologna, sistemul din sistem cum ar veni, care nu se potrivește, domnule, și pace cu materialul românesc! ”Sistemul”, cu toate cele arondate lui, ne bântuie existențele, ca o dihonie nevăzută. Când ne crapă măseaua, măcar ca să dăm afară năduful, avem pe cine blagoslovi în fel și chip. Dar adevărata lui față e armata de omuleți care-l compun și care-l parazitează, făcând numai nefăcute, agonisind pe spezele lui, încleștând și ținând pe loc, ca într-o tină cleioasă, toate rotițele ce ar trebui să meargă. Un hățiș ce nu prea îmbie la scotocit și îndreptat lucrurile. Mie, drept să vă spun, asta mi s-ar părea cea mai grozavă temă de campanie electorală, în toamnă. Și zău că l-aș vota pe ăla de-ar găsi ieșirea de pe Aleea Sistemului.