LIMBĂ ROMÂNĂ LA FOC MIC
De ani buni limbajul public pare o bombă cu ceas. În media, în discursurile politicienilor, în vorbirea curentă, peste tot pericolul e iminent. O tocăniță de limbă română, care (ne) fierbe la foc mic. Autoritățile ”au fost puse pe jar” din cauza unui găinar, în nu știu ce sat uitat al Bărăganului, ”scandalagii, liniștiți cu focuri de armă”, anunță un ziar local, Primăria cutare ”se ia la trântă” cu Camera de Conturi”, Loteria Română ”pune la bătaie” o sumă consistentă, membrii unui partid ”sar la gâtul” liderului lor din Senat. Când nu sunt ziare, e televiziune, unde totul e chiar mai înspăimântător. Semnalarea programelor de știri cu ”news alert” sau ”breaking news” te pune deja în postura de a aștepta, resemnat, groaznicul lucru ce are să se întâmple. Așa că te înfricoșezi ”de-ți sar ochii din cap”, te așezi pe canapea, țintuit în fața televizorului, încercând să anticipezi ce va urma. Între timp, pe burtiere, știrile aleargă bezmetice: ”Agresorul i-a aplicat o bătaie soră cu moartea...”, ”Un sătean a sărit la beregata...”, ”Partidele politice își dau la gioale”. Dacă deschizi fereastra, gata să lași baltă apocalipsa de la televizor, dai de șoc și groază și în lumea reală. ”Eu te-am făcut, eu te omor”, țipă vecinul de la unu, abțiguit, în timp ce face educație cu puștiul său de 7 ani. În parc, o bunică crizată îndoapă o fetiță cu chiftele, cartofi și pâine. ”Dacă nu papi tot, vine bau-bau!”. Alături, patru băieți joacă fotbal. Unul dintre ei avertizează, grav: ”O să vă tragem o mamă de bătaie, de-o să vă sune apa-n cap!”. Nu știu cum o fi să sune apa în cap, dacă e grav sau nu, dar observ că nimic nu mai poate fi exprimat firesc astăzi. Trebuie adăugat un strop de adrenalină, nițică violență, ceva care să te pună în gardă mereu. Și care să confere emițătorului sentimentul superiorității, al anihilării propriilor frustrări. Nu e suficient să spui despre un film că a fost bun, el trebuie să fi fost ”bestial”. O melodie devine banală numai dacă o cataloghezi ca fiind frumoasă; e obligatoriu să fie ”criminală”. Un spectacol trece aproape neobservat, dacă n-a zis nimeni că e ”demențial”. Degeaba câștigi la table, dacă nu declami: ”L-am bătut de i-au sărit capacele”. Azi, nu-i destul să-i spui cuiva că e simpatic. N-are nici un farmec, dacă nu-i mărturisești franc: ”Ești teroare!”. Limba română fierbe la foc mic. ”Călcată pe gât”, ”tăiată cu fierăstrăul” până și de o distinsă doamnă, șefă a CNA. Dovadă că nivelul de grai, ca și cel de trai, nu e direct proporțional cu câtă școală ai. Iași
